Psihogenealogia: Importanta asumarii traumatismelor noastre

Mintea copilului este facuta din ceea ce ii povestim noi. Mintindu-l inseamna sa dam nastere unor probleme psihice.

Parintii ii spun copilului: “Sa nu minti”, dar ca parinte nu am aranjat niciodata un pic intamplarile sau povestea pentru a nu trebui sa ne justificam? Este adevarat ca nu este intotdeauna usor sa ii povestim copilului anumite evenimente din viata noastra. Si totusi, copilul poarta inconstient greutatea suferintei cauzate de anumite evenimente din vietile noastre pe care preferam sa le ascundem de el. El percepe indispozitia si pune intrebari nevinovate, dar ale caror raspunsuri sunt esentiale pentru constructia sa. Daca raspundem la subiect la intrebarea lui, constructia sa mental isi va relua cursul normal. Dar ceea ce nu stim intotdeauna este ca trebuie sa spunem adevarul. In caz contrar, o “zona intunecata” se instaleaza in mintea lui si va actiona ca un vierme care strica fructul.

Psihogenealogia impotriva “pacatului originar”

Psihogenealogia este o doctrina acceptata de psihoterapeutii din zilele noastre si care are ca obiectiv descoperirea, printr-o munca de investigatie in trecutul parintilor, bunicilor sau a strabunicilor a unui traumatism mental care este transmis intr-un mod insidious  la generatia urmatoare. “Arborele genealogic este viu in noi, spune Alejandro Jodorowsky, actor, realizator, eseist si professor spiritual chilian, inventator al termenului “psihogenealogie”. Doctrina va fi dezvoltata in anii 1970 de catre psihologul francez Anne Schutzenberger. Dar aceasta disciplina merge pana la Vechiul Testament. “Pacatul originar” este purtat de fiecare dintre noi, spune Biblia (referinte istorice). Si acesta da nastere la psihogenealogie. Trecutul stramosilor lasa urme si uneori traume emotionale care trebuie tratate.

Sa alungam fantomele trecutului

Atunci cand trauma psihica nu a fost acceptata sau a fost mascata de o minciuna apare o cripta, adica “o fantoma”, care va provoca afectiuni psihicului.

Cazul lui Jean-Michel, un tanar pacient al doctorului Didier Dumas, (ale carui cercetari pe copii psihotici sunt citate de jurnalistul stiintific  Nina Canault in “Cum platim noi greselile stramosilor nostri" (ed. Desclee de Brouwer, 1998)) este adesea considerat ca fiind un exmplu in scrierile care mentioneaza psihogenealogia. Aceste cercetari arata ca nevrozele sunt inradacinate in fapte rusinoase, gravate in memoria stramosilor constient sau inconstient si sunt apoi transmise urmasilor.

Jean-Michel s-a nascut autist. Cei doi strabunici ai sai aveau acelasi prenume. Acestia s-au sinucis cand s-au intors din razboiul din 1914 pentru ca nu si-au mai gasit locul in familie. Cele doua strabunice au eliminate rolul paternal din familie si au preferat sa nu le povestesc descendentilor despre aceasta povara, pentru ca le era rusine. Aceasta poveste explicata haotic si in linii neclare constituie o trauma pentru descendenti, spune Dr. Dumas. In acest caz, stranepotul Jean-Michel sa nascut autist si mut.

In acest mod el va pastra pentru totdeauna un secret rusinos. “Autistii denunta prin existenta lor, ascunderea minciunilor” ne asigura Nina Canault.

Atat timp cat un traumatism nu este asumat, el este tot timpul viu

De asemenea, cunoscuta sub numele de “transmiterea traumatica istorica” dupa parerea americanului Judith Herman, care in 1997 a dezvoltat o teorie despre reactiile individuale la traumatisme. Aceasta teorie este prinsa in raportul “Traumatisme istorice si vindecari autohtone”, publicat in 2003 pentru Fundatia autohtona de vindecare. Judith Herman a studiat repercursiunile epidemiilor care s-au propagate pana aproape de sosirea europenilor in anii 1400 in America, atunci cand bastinasii au fost de asemeni privati de toata libertatea. Ei si-au vazut familiile masacrate, expulzate de pe teren si si-au pierdut autosuficienta economica. Acestia si-au vazut de asemeni interzisa si practicarea cultelor lor, fapt ce i-ar fi ajutat sa treaca mai usor peste pierderile suferite.

Toate acestea au angrenat un “sindrom de stres posttraumatic complex” la generatiile urmatoare, sindrom ce a generat reproducerea unor violente, sub o forma mai mult sau mai putin grava.

In mod clar, traumele psihice ale stramosilor par sa aiba o putere de-a lungul istoriei noastre. Efectele lor ar fi responsabile pentru nevrozele care impiedica persoana sa fie bine la cap. Si cum noi ignoram in cea mai mare parte de timp existent lor, ceea ce ne face sa fim neajutorati si sa avem o suferinta inexplicabila.

De exemplu, o durere in timpul actului sexual poate fi o “fantoma” care te “bantuie" si ti-a fost transmisa de mama ta, violata in copilarie. Trauma care a fost tinuta in tacere, dar care va afecteaza incarcatura emotionala.

Un alt exemplu este dat de cosmarurile cu imagini din cel de-al doilea Razboi Mondial, pe care nu le-ai experimentat si pe care stra-stra-bunicul tau nu le-a mentionat niciodata. Aceste “fantome” sunt efecte ale unor secrete ascunse si pot fi transmise uneori pana la patru generatii, scrie Nina Canault.

Pe scurt “atat timp cat un traumatism nu este asumat, acesta este inca in viata”, insista jurnalista in opera sa. Pentru Francoise Dolto (1908 - 1988) pediatru francez si pionier al psihanalizei copilului, delicventa este un mod inconstient de manifestare a traumatismelor generatiilor precedente.

• Prec