Cum ne pregatim pentru spovedanie?

Suntem in postul mare si se apropie Pastele,  este perioada in care este bine pentru suflet si pentru pacea noastra interioara sa mergem sa ne spovedim la preot, pentru ca spovedania noastra sa aiba un efect mai puternic asupra fiintei noastre am putea sa tinem si cateva zile de post, dar asta nu este obligatoriu. Cine a mers macar o singura data la o spovedanie cu inima deschisa poate marturisi ca dupa spovedanie a avut o anumita senzatie de usurare si o un anumit tip de bucurie interioara, greu de descris, dar asta inseamna ca spovedania functioneaza, chiar daca nu putem explica foarte bine din punct de vedere stiintific

"In seara de Paste, Domnul Iisus Hristos s-a aratat apostolilor sai si le-a zis: „ primiti Duhul Sfant." Cei carora le veti ierta pacatele, acelora le vor fi iertate. Cei carora le veti retine, acelora le vor fi pastrate ' "(Jn 20: 22-23).

Ce este un pacat?

Pacat, este ceea ce Dumnezeu ne poate ierta! Doctrina ortodoxa imparte pacatele in doua  parti distincte: pacatul original, care nu a fost facut de noi in viata actuala, si este mostenit de la stramosi pana la Adam si Eva si pacatele facute de noi in parcursul vietii.

Pacatul originar: "M-am nascut din pacat; Am pacatuit din pantecele mamei mele "(Ps L, 7)

Doctrina pacatului originar este deseori inteleasa gresit, pentru ca a fost influentata intr-un anumit fel de sensul contemporan. De asemenea, pentru a intelege mai bine, putem vedea pacatul ca fiind:

- O experienta: omul descopera ca el nu traieste in armonie si incredere si ca se afla la distanta de dragostea lui Dumnezeu. El isi da seama ca natura lui este ranita, ca dorinta lui de a face bine nu este inchisa. Pe scurt, acesta are constiinta fragila, desi nu isi poate explica in mod rational acest lucru.

- Un stat: Biserica nu vede pacatul originar ca pe un pacat comis, personal; orice om il are de la conceptie, pentru ca este atasat la intreaga omenire.

- Un mister: Initial Dumnezeu a creat omul bun. "A fost foarte bun" (Gn, eu, 31). Povestea Genezei ne explica in mod clar ca nu Dumnezeu, este autorul raului, pacatului sau mortii, care este consecinta pacatului. El vine de la om si este introdus in creatie.

- O consecinta: natura umana este ranita, dar nu fara cale de atac, pentru ca Dumnezeu continua sa vina la salvarea lui cu dragostea lui, dincolo de ceea ce oamenii pot astepta. Aceasta prezenta a lui Dumnezeu la om, este ceea ce se numeste harul divin, care este mai mare decat pacatul: "cu cat pacatul se inmulteste, cu atat iertarea se suprainmulteste " (Rm, V, 21). Rascumpararea omului prin Hristos este o minune mai mare decat creatia, pentru ca exprima plinatatea harului. Aceasta este ceea ce sune Biserica despre vina lui Adam:

Pacat: libertate si responsabilitate.

Dumnezeu l-a creat pe om liber, atat de liber incat a putut refuza dragostea lui si l-a provocat: "prin neascultarea unui singur om multimea a fost constituita pacatoasa" (Ro, V, 19).

Dar libertatea reala este de a fi liber de pacat: "eliberat de pacat si inrobit de Dumnezeu, ai fi fructuoase pentru sfintenie, iar rezultatul este viata vesnica. Pentru ca plata pacatului este moartea. "(Ro, VI, 22-23)

Un pic de teologie morala...

Pentru a judeca moralitatea unui act, teologia morala iau in considerare trei criterii, ultimele doua il pondereaza pe primul si permite o judecare mai buna a responsabilitatii persoanei:

• actul in sine, care este bun sau rau: nu putem schimba nimic in severitatea acestuia.
• intentia.
• circumstantele
• Teologia morala evidentiaza, de asemenea, o serie de principii, cum ar fi urmatoarele: "nu este permis sa faci rau, chiar daca rezultatul este bun".

De exemplu, nu este permis sa furi de la cineva chiar daca banii furati ii vei da unei persoane aflate in nevoie.

In concluzie, pacatul este ceea ce Dumnezeu poate ierta.

Ce este spovedania?

Spovedania este o intalnire de dragoste cu Dumnezeu. Dumnezeu nu condamna niciodata. Acesta este fara indoiala una dintre caracteristicile cele mai extraordinare caracteristici ale lui Isus in Evanghelie: spre deosebire de farisei, El nu ii condamna niciodata pe pacatosi. Dimpotriva, El este cel care le ofera primul prietenia Sa. Spovedania este, prin urmare, in primul rand o reconciliere intre Dumnezeu si noi.

Dar exista mai multe lucruri care trebuie facute in acest sacrament. Pentru a face o planta sa creasca, un gradinar nu trebuie sa ii asigure doar ingrediente bune (lumina, caldura, apa...), dar, de asemenea, trebuie sa eliminati buruienile. Prin urmare spovedaniainseamna eliminarea buruienile care sunt obstacolele pentru dezvoltarea noastra personala. Aceasta este delicata lucrare pe care o face Iisus Hristos in sufletul nostru.

Uneori ne este frica de pacatele noastre. Noi credem ca Dumnezeu este la fel ca noi... si asa ne este greu sa intelegem ca el poate intr-adevar sa ne ierte. In loc de a fi docili, noi "ii opunem rezistenta" lui Dumnezeu. Seamna un pic cu cazul in care avem un ciob de sticla in palma, iar cineva vrea sa ne faca bine si sa ni-l scoata si noi refuzam de teama ca o sa ne faca sa suferim. La fel se intampla si atunci cand ne este frica de Dumnezeu, cand aceasta reactie este absurda, deoarece Dumnezeu nu vrea sa ne faca sa suferim, ci vrea sa ne trateze. Nu trebuie sa ne fie teama de Dumnezeu, gandeste-te ca proprii tai copii s-ar teme de tine? Cum te-ai simti, ti-ar place asta, este un sentiment bun sa te temi de parintele tau?

Cum se desfasoara spovedania?

Pentru ca o confesiune sa fie valida, trebuie indeplinite anumite conditii necesare, care dovedesc dorinta noastra reala de confesiune:

• Cainta: printre actele scripturistice, cainta ocupa primul loc. Aceasta este o "durerea in suflet" si o ura a pacatului cu scopul de a nu mai pacatui in viitor si de a pregati acest act sacru printr-un examen de constiinta care va face lumina pentru cuvantul lui  Dumnezeu. (cf. ROM 12-15; 1 Cor 12-13;) GA 5; EP. 4-6).

• Marturisirea pacatelor: Marturisirea pacatelor (spovedanie), privind chiar si din punct de vedere uman, ne ajuta sa ne eliberam si faciliteaza reconcilierea noastra cu ceilalti. Prin spovedanie, omul priveste in fata pacatul de care se simte vinovat; isi asuma responsabilitatea si, prin urmare, acesta se deschide din nou lui Dumnezeu, si comuniunii cu Biserica pentru a face posibil un nou viitor. Marturisirea pacatelor la preot este o parte esentiala a actului sacru de pocainta: "Pe timpul confesiunii, pacatosii trebuie sa isi marturiseasca toate pacatele de care sunt constienti, dar numai dupa ce si-au facut un ex al constiintei serios si trebuie sa marturiseasca chiar si pacatetele care sunt foarte secrete” . nu trebuie sa ascundem anumite greseli pentru ca „in cazul in care nu ii spunem doctorului toate suferintele noastre, tratamentul pe care il primim nu va trata si suferintele ascunse".

Biserica ne recomanda sa ne spovedim cel putin o data pe an si sa nu primim Impartasanie daca am comis un pacat grav

• Satisfactia: multe pacate pot avea urmari in viitor. Trebuie sa facem tot posibilul sa le reparam (de exemplu sa inapoiem lucrurile furate, sa ii refacem reputatia unei persoane pe care am calomniat-o, sa platim un prejudiciu). Simplu act de dreptate ne impune sa facem acest lucru. Dar in plus, pacatul raneste si slabeste pacatosul insusi, si relatia lui cu Dumnezeu si cu aproapele sau. Iertarea ajuta la indepartarea pacatului, dar nu remediaza si consecintele acestuia. Iertat de pacat, pacatosul trebuie sa se ingrijeasca in continuare de sanatatea sa spirituala. Prin urmare, trebuie sa se faca si alte lucruri in plus pentru a ne repara pacatele: trebuie sa isi „satisfaca”  in mod corespunzator pacatele. Aceasta satisfactie se numeste „pocainta”

Cum sa ne pregatim in mod corespunzator pentru spovedanie?

Pentru a ne ajuta sa ne punem lumina in constiinta, este necesara o revizuire temeinica a gandurilor noastre. Iata un ghid rapid pentru a va ajuta sa faceti o revizuire a gandurilor:

1. Dumnezeu este intotdeauna pe primul loc in viata mea sau sunt si eu ca fatarnicii care intotdeauna pun conditii: "Faca-se voia Ta... dar cu conditia sa corespunda cu a mea"? M-am  spoveditca cel putin o data in cursul anului? Respectat sfaturile indicate de Biserica? Am ajutat Biserica in nevoile sale

2. Am aratat vreodata lipsa de respect lui Dumnezeu: in Biserica, de exemplu, sunt sarac?

3. Sunt constient de faptul ca duminica, precum si zilele de sarbatoare sunt consacrate lui Dumnezeu? Am raspuns la apelul sau de a fi prezent cu trupul si cu spiritul? M-am pregatit indeajuns de bine pentru a primi Sfanta Impartasanie?

4. Mi-am pierdut respectul sau dragostea fata de parintii mei?

5. Am ucis pe cineva? Au comis sau incurajat pe cineva pentru a comite un avort?

6. Am comis un act impur singur (masturbarea) sau cu altcineva decat sotul/sotia (adulterul)?

7. Am furat? Am incalcat constient regulilor impuse de securitate si serviciile de ordine din tara mea?

8. Am mintit? Am spus lucrurile in felul meu, pentru a ma avantaja sau pentru a nu ma pune intr-o lumina proasta? Am ascuns adevarul?

9. Mi-au trecut prin minte sau prin suflet ganduri murdare? M-am uitat la imagini obscene?

10. Am lasat sa creasca in mine gelozie pentru bunul altora.

Pentru a avea parte de o spovedanie cat mai benefica trebuie sa ne analizam foarte bine gandurile si mai ales sa fim sinceri in primul rand cu noi si in al doilea rand fata de preot, pentru ca daca alegem sa nu marturisim un pacat sau sa il spunem intr-un mod in care ne scuzam sau nu ne pune pe noi intr-o lumina proasta nu alegem sa il mintim doar pe preot ci pe Dumnezeu, dar si pe noi.

Mai grav decat sa pacatuiesti este sa nu vrei sa iti vindeci pacatul.

Articol de Antonia Barbu

• Prec
• Mai departe